100% Responsabilitate și o înghețată imensă

"Fie ne sinucidem fie creștem. Nu există cale de mijloc."

Haleakala Hew Len, Ph.D.

Cine este acest om și de ce poartă această șapcă de baseball?

Cum i-ai putea mulțumi cuiva care te-a ajutat să te eliberezi? Cum i-ai putea mulțumi unui om al cărui spirit blând și ale cărui vorbe delicate ți-au schimbat complet cursul vieții? Haleakala Hew Len este pentru mine un astfel de om. Este asemenea unui suflet-frate care apare pe neașteptate exact atunci când ai nevoie. Haleakala a intrat în viața mea în martie 1985 în timpul unei perioade cu schimbări majore pentru mine. L-am întâlnit în timpul unui curs numit “Identitatea Sinelui prin Ho'oponopono”, pe care el il susținea alături de Morrnah Nalamaku Simeona – o kahuna (“păstratoare a secretului”) nativă hawaiiană.

More...

Pentru mine Haleakala și Morrnah fac parte din ritmul vietii. Deși îi iubesc foarte mult pe amândoi, ei nu îmi stăruie în minte ca oameni, influența lor asupra mea manifestându-se în mod continuu, bătând ca un puls regulat, asemănător tobelor africane care se aud în noapte. Recent am avut onoarea de a mi se solicita să îi iau un interviu lui Haleakala. Am fost și mai onorată să aflu că el va veni personal din Hawaii pentru această întâlnire.

Dr. Haleakala S. Hew Len este președintele și administratorul. Împreună cu Morrnah, Haleakala a lucrat de-a lungul anilor cu mii de oameni, inclusiv cu grupuri ale Națiunilor Unite, UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), ale Conferinței Comuniunii Umane pentru Pacea Lumii, ale Conferinței Mondiale pentru Pace, ale Conferinței Medicinii Tradiționale Indiene, ale Vindecatorilor pentru Pace în Europa și ale Asociației profesorilor din domeniul statului Hawaii. El are și o vastă experiență în lucrul cu persoanele cu dizabilitati degenerative, criminali cu boli mintale și familiile acestora. În întreaga sa muncă de educație, Ho'oponopono îl sprijină și este omniprezent în fiecare clipă a eforturilor sale.

Pe scurt, Ho'oponopono înseamnă să faci bine, sau să îndrepţi o greseala. Conform credinţelor străvechilor hawaiieni, greşeala apare din gânduri alterate de amintiri dureroase din trecut. Ho'oponopono oferă o cale de eliberare a energiei acestor gânduri dureroase, sau a greşelilor generatoare de boală şi dezechilibru.

Împreună cu forma actualizată a procesului Ho'oponopono, Morrnah a fost ghidată să includă cele trei părţi ale Sinelui, care constituie şi cheia I-Dentităţii Sinelui. Aceste trei părţi – existente în fiecare moleculă a realităţii – sunt numite Unihipili (copil/subconştient), Uhane (mamă/conştient) şi Aumakua (tată/supraconştient). Atunci când această “familie interioară” este în armonie se spune că cineva este în ritm cu Divinitatea. Împreună cu acest echilibru viaţa începe să curgă. Astfel Ho'oponopono ajută la restabilirea echilibrului – întâi al individului, apoi al întregii creaţii.

Învățându-mă acest sistem format din trei părţi, împreună cu cel mai puternic proces de iertare pe care îl cunosc (Ho'oponopono), Haleakala şi Morrnah m-au învăţat că cea mai bună cale de a aduce vindecare în fiecare parte din viața mea cât şi a întregului Univers este să îmi asum responsabilitatea 100% şi să lucrez cu mine. În plus ei m-au învăţat înţelepciunea simplă a grijii de sine complete. După cum spunea Haleakala într-o scrisoare de mulţumire după interviul nostru: “Să ai mare grijă de tine. Astfel toată lumea va beneficia.”

Odată Haleakala a lipsit pentru o întreagă după-amiaza în mijlocul unui curs pe care îl urmam deoarece Unihipili (copilul/subconştientul) i-a spus să meargă la hotel pentru un somn zdravăn. Desigur că şi-a asumat responsabilitatea plecării iar Morrnah era acolo pentru a preda. Chiar şi aşa plecarea sa m-a intrigat pentru ceva vreme. O persoană ca mine, crescută într-o familie integrată într-o cultură conform căreia erai admonestat dacă nu-i puneai pe ceilalţi pe primul plan, era uluită şi încântată în acelaşi timp de comportamentul lui Haleakala. El şi-a făcut somnul, iar eu am primit o lecţie memorabilă de îngrijire de sine.

Cat: Haleakala, atunci când te-am întâlnit în anul 1985, abia îmi începusem practica în particular, asta după ce am ocupat timp de patru ani postul de consilier în diverse agenţii. Îmi amintesc cum mi-ai spus că “Orice terapie este o formă de manipulare”. Am gândit: "Doamne, acum ce ar mai trebui să fac?" Ştiam că ai dreptate, aşa că aproape am demisionat. Evident că nu am făcut-o, dar afirmaţia ta mi-a schimbat complet modul în care lucrez cu oamenii.

Haleakala: Manipularea are loc atunci când eu (în calitate de terapeut) pornesc de la ideea că tu eşti bolnav şi că eu urmează să lucrez cu tine. Pe de altă parte, nu mai este vorba de manipulare dacă eu realizez că tu vii la mine pentru a-mi oferi şansa de a vedea ce se întâmplă cu mine de fapt. Este o mare diferență.

Dacă prin terapie înţelegi că tu te afli acolo pentru a-l salva pe celălalt, a-l vindeca, sau a-l îndruma, atunci informaţia pe care o aduci va veni din raţiune, din conştient. Dar raţiunea nu dispune de posibilitatea reală de înţelegere sau abordare a problemelor. Raţiunea este atât de neînsemnată prin modalitatea sa de soluţionare a problemelor! Raţiunea nu realizează faptul că atunci când o problemă este rezolvată prin transformare, prin utilizarea Ho'oponopono sau a proceselor asemănătoare, atunci problema şi tot ce implică aceasta se rezolvă chiar până la nivel microscopic, și până la începutul timpului.

Aşadar cred că cea mai importantă întrebare este: "Ce este o problemă?" Dacă le adresezi oamenilor o asemenea întrebare, lucrurile nu sunt clare iar aceştia vor inventa o modalitate de a o rezolva ...

Cat: ...ca şi cum problema ar fi undeva, "în exterior".

Haleakala: Da. De exemplu, ieri am primit un telefon de la fiica unei femei în vârstă de 92 de ani. Ea mi-a spus: "Mama are dureri intense de şold de câteva săptămâni". În timp ce vorbea cu mine, am întrebat Divinitatea – "Ce se întâmplă în mine de am cauzat durerea acestei femei?" Apoi am întrebat – "Ce aş putea face pentru a corecta această problemă în interiorul meu?" Răspunsurile la aceste întrebari vin iar eu fac ceea ce mi se spune.

Cam peste o săptămână femeia m-a sunat şi mi-a spus: "Mama se simte mai bine acum!" Asta nu înseamnă că problemele nu vor reveni, pentru că deseori ceea ce pare să fie aceeaşi problemă poate să aibă cauze multiple.

Cat: Şi eu am o mulţime de boli recurente şi dureri cronice. Mă ocup tot timpul de ele folosind Ho'oponopono şi alte procese de curăţare pentru a ameliora toate durerile pe care le-am generat de la începutul timpului.

Haleakala: Da. Ideea este că oameni ca noi practică profesii de vindecare pentru că noi am cauzat multă durere.

Cat: Foarte multă!

Haleakala: Ce minunat este să știi asta, şi oamenii să ne plătească pentru că le-am cauzat probleme!

I-am spus asta unei femei din New York iar ea mi-a răspuns: "Doamne, numai de-ar şti!" Dar vezi tu, nimeni nu ştie. Psihologii, psihiatrii continuă să creadă că ei se află acolo pentru a-i ajuta pe alţii să se vindece.

Aşa că dacă cineva ca tine vine la mine, eu îi spun Divinităţii "Te rog, orice se întamplă în mine şi a cauzat această durere în Cat, arată-mi cum să corectez asta". Şi voi aplica pe termen nedefinit orice informaţie care mi se va da, până când durerea dispare sau până când îmi vei spune să mă opresc. Nu efectul este atât de important pe cât este să identifici problema. Aceasta este cheia.

Cat: Nu te concentrezi pe rezultat, pentru că asta nu este treaba noastră.

Haleakala: Aşa este. Noi putem numai să cerem.

Cat: De asemenea, noi nu știm când anume o durere sau boală va dispărea.

Haleakala: Da. Să spunem că o femeie a urmat un tratament cu o plantă care i-a fost recomandată, dar aceasta nu are efect. Din nou, întrebarea este: "Ce se întâmplă în mine care face ca femeia aceasta să aibă experiența că tratamentul cu această plantă nu funcţionează pentru ea?" Eu trebuie să lucrez asupra acestei probleme. Aş continua curăţarea, mi-aş ţine gura închisă astfel permiţând procesului de transmutare să aibă loc. Imediat ce accesezi raţiunea, procesul se opreşte. Ce trebuie reţinut atunci când un anume tip de vindecare pare să nu funcţioneze este faptul că sunt numeroase greşeli, multiple probleme sau amintiri neplăcute care cauzează durerea. Nu ştim nimic! Doar Divinitatea ştie ce se întâmplă cu adevărat.

Luna trecută am avut o prezentare în Dallas unde am vorbit cu o doamnă care era maestru Reiki. I-am spus: "Dă-mi voie să te întreb ceva: Când cineva vine la tine cu o problemă, unde se află localizată acea problemă?" Ea s-a uitat uimită la mine când i-am spus: "Tu eşti cea care a cauzat problema, aşa că vei fi plătită de client pentru ca tu să-ţi vindeci propria problemă!" Nimeni nu prea înţelege asta.

Cat: 100% responsabilitate.

Haleakala: Să ştii 100% că tu reprezinţi cauza problemei. Să ştii 100% că tu deţii responsabilitatea – iar apoi să îndrepţi greşeala. Îţi poţi imagina cam cum ar fi dacă toți am şti că suntem 100% responsabili?

Am făcut o înţelegere cu mine însumi acum zece ani: dacă voi fi capabil să petrec o zi fără să judec în vreun fel pe nimeni, atunci îmi voi oferi o îngheţată uriaşă – atât de mare încât să-mi vină rău mâncând-o. Nu am fost niciodată în stare să fac asta! Reuşesc să mă surprind mai des, dar totuşi nu trece ziua fără să fi judecat pe cineva

Totuşi cum să reuşesc să transmit acest mesaj oamenilor – că fiecare dintre noi este 100% responsabil pentru problemele pe care le are. Dacă doreşti să rezolvi o problemă, atunci lucrează cu tine însuţi. Iar dacă ai o problemă cu cineva, atunci întreabă-te de exemplu: "Ce se petrece în mine care face ca această persoană să mă deranjeze?" Oamenii apar în viaţa ta doar ca să te deranjeze! Dacă ştii asta, poţi îmbunătăţi orice situaţie eliberând astfel cauza. Este simplu: "Îmi pare rău pentru orice se întâmplă. Te rog iartă-mă!."

Cat: De fapt tu nu trebuie să le spui asta cu voce tare şi nici nu este necesar ca tu să înţelegi problema.

Haleakala: Tocmai aceasta este frumuseţea acestui proces. Tu nu trebuie să înţelegi. Este asemenea internetului. Tu nu trebuie să înţelegi toate astea! Doar accesezi Divinitatea şi spui: "Putem descărca informația (download)?", iar Divinitatea download-ează şi tu primeşti informaţiile necesare. Dar pentru că nu ştim cine suntem, niciodată nu descărcăm informația direct din Lumină. Ne ducem în exterior.

Îmi amintesc că Morrnah obişnuia să spună că este vorba de muncă interioară. Dacă vrei să ai succes, atunci este o muncă interioară. Lucrează cu tine însuți!

Cat: Ştiu că asumarea 100% a responsabilităţii este singurul lucru care funcţionează, dar obişnuiam să mă chinui din greu cu asta, pentru că sunt tipul de persoană excesiv de grijulie și de responsabilă.

Atunci când te-am auzit vorbind despre responsabilitate 100% – nu doar pentru mine cât şi pentru orice situaţie sau problemă – am gândit: "Pff! Asta-i o nebunie! N-am nevoie ca nimeni să-mi spună să fiu şi mai responsabilă!" Deşi cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât realizam că este o mare diferenţă între grija supraresponsabilă şi responsabilitatea totală a grijii de sine. Un aspect se referă la a fi o fată cuminte, pe când celălalt la dobândirea libertăţii.

Îmi amintesc cum povesteai despre anii în care ai lucrat ca psiholog Spitalul de stat pentru criminalii cu tulburari mintale din Hawaii. Spuneai că atunci când ai început să lucrezi acolo secţia pentru criminali era plină de violenţă, iar după patru ani când ai plecat, nu mai erau asemenea manifestări.

Haleakala: Aşa este. Intram în clădire doar pentru a verifica rezultatele. Dacă încă erau deprimaţi atunci trebuia să lucrez mai mult cu mine însumi.

Haleakala: Odată eram într-un amfiteatru, pregătindu-mă să ţin o prelegere şi m-am adresat scaunelor: "Mi-a scăpat vreunul dintre voi? Are careva vreo problemă de care trebuie să mă ocup?" Unul dintre scaune a spus: "Ştii, a fost un tip care a stat pe mine astăzi în timpul seminarului anterior, și care avea probleme financiare, iar acum mă simt mort!" Aşa că am curățat cu acea problemă şi puteam vedea cum scaunul se restabileşte. Atunci am auzit: "OK, sunt pregătit să sprijin următoarea persoană!"

Cat: Poți să îmi spui o poveste despre cum folosești Ho'oponopono pentru așa-numitele obiecte "neînsuflețite"?

Ceea ce încerc să fac de fapt este să învaț sala. Îi spun sălii şi tuturor obiectelor de acolo: "Vreţi să învăţaţi cum să practicaţi Ho'oponopono? Eu voi pleca în curând. N-ar fi grozav dacă aţi putea face treaba asta voi singuri?" Unele spun da, altele nu, iar altele spun "Sunt prea obosit!".

Apoi, întreb Divinitatea : "Dacă ele spun că vor să înveţe, eu cum le pot ajuta să înveţe?" De cele mai multe ori primesc acest răspuns: "Lasă-le cartea albastră" (I-Dentitatea Sinelui prin Ho'oponopono). Aşa că scot cartea albastră şi o las pe unul din scaune sau pe o masă în timp ce vorbesc. Noi nu prea credem că mesele sunt tăcute şi conștiente de ce se întâmplă!"

Ho'oponopono este chiar foarte simplu. Pentru străvechii hawaieni toate problemele pornesc de la un gând. Dar nu a avea un gând este problema. Atunci, care este problema? Problema este că toate gândurile noastre sunt saturate cu amintiri dureroase despre persoane, locuri sau obiecte.

Intelectul nu poate rezolva aceste probleme de unul singur deoarece acesta doar gestionează. Gestionarea lucrurilor nu este calea de soluţionare a problemelor. Voi vreţi să scăpaţi de probleme! Atunci când practicaţi Ho'oponopono Divinitatea vă preia gândurile dureroase pe care le neutralizează sau le purifică. Voi nu purificaţi persoana, locul sau obiectul, ci energia pe care o asociaţi cu acestea. Deci primul pas din Ho'oponopono reprezintă purificarea acelei energii.

Acum se întâmplă ceva minunat. Nu numai că acea energie este neutralizată, ea este şi eliberată, așa că în urma ei rămâne tabula rasa. Budiştii numesc această stare Vid. Pasul final este ca tu să-I dai voie Divinităţii să intre şi să umple vidul cu Lumină.

Nu trebuie să ştii care este problema sau eroarea pentru a practica Ho'oponopono. Tot ce trebuie să faci este să identifici orice problemă cu care te confrunţi în planul fizic, mental, emoţional etc. Odată ce ai conștientizat problema, responsabilitatea ta este să începi imediat curățarea spunând: "Îmi pare rău. Te rog iartă-mă."

Cat: Aşadar adevărata misiune a raţiunii nu este soluţionarea problemelor, ci solicitarea iertării.

Haleakala: Da. Misiunea mea aici, pe Pământ, este de două feluri: în primul rând să îmi răscumpăr greșelile și în al doilea rând să îi trezesc pe oamenii care ar putea fi adormiți. Aproape toată lumea este adormită! Singurul mod în care îi pot trezi este sa lucrez cu mine însumi. Interviul nostru este un bun exemplu. Timp de câteva săptămâni înainte de întâlnirea noastră am făcut curățarea astfel încât atunci când ne întâlnim să fim ca două ape care se întâlnesc. Asta e tot.

Cat: În zece ani de interviuri, acesta este singurul pentru care nu m-am pregătit. De câte ori am întrebat, Unihipili (subconștientul meu/copilul interior) îmi spunea că trebuie doar să vin și să fiu cu tine. Intelectul meu înnebunise, încercând să mă convingă că trebuie să mă pregătesc – dar nu am făcut-o.

Haleakala: Bravo ţie! Unihipili poate fi extrem de amuzant. Într-o zi mergeam pe autostrada hawaiiană iar când mă apropiam de ieşirea de pe autostradă l-am auzit pe Unihipili spunând, cu o voce cântătoare:  "În locul tău, n-aş merge pe acolo". M-am gândit că întotdeauna merg pe acolo. Când mai aveam vreo 50 metri am auzit: "Hei! Eu n-aş merge pe acolo dacă aş fi în locul tău!" A doua şansă. "Dar eu întotdeauna merg pe acolo!"

Vorbeam cu glas tare iar oamenii din maşinile din jurul meu mă priveau de parcă eram nebun. Cam cu 25 metri înainte de ieşire, am auzit din nou: "Nu aş merge acolo dacă aş fi în locul tau!" Am mers pe acolo şi am stat blocat vreo două ore şi jumătate. Avusese loc un accident grav şi nu mă puteam deplasa nici înainte, nici înapoi. În cele din urmă l-am auzit pe Unihipili spunând: "Ţi-am spus eu!" Apoi nu mi-a mai vorbit căteva săptămâni! Adică ce rost avea să-mi vorbească dacă eu nu aveam de gând să ascult?

Îmi amintesc că odată trebuia să vorbesc la TV despre Ho'oponopono. Copiii mei au aflat şi mi-au spus: Tată, am auzit că vei apărea la televizor. Ai grijă ca şosetele să-ţi fie pereche! Nu le păsa despre ce vorbesc, ci doar să-mi aleg cu atenţie şosetele! Vedeţi cum ştiu copiii care sunt lucrurile importante în viaţă?

Dacă vă întrebaţi ce e cu şapca de baseball, Haleakala o poartă pentru a-şi aminti să nu fie prea intelectual. Fondul albastru reprezintă Vidul sau Golul, iar P- ul roşu o reprezintă pe Mama Pământ sau Forţa creativă, Pele.

Dr. Cat Saunders este autoarea cărții Dr. Cat's Helping Handbook.

Pentru mai multe informații despre Cat sau cartea ei, accesați: http://www.drcat.org

THE NEW TIMES

SEATTLE, WA

SEPTEMBRIE 1997

[Reprodus cu permisiunea The New Times]